Parinti vs Copii

Cand eram mic mama imi spunea ca vrea sa ma fac doctor dentist, tata vroia doctor chirurg, bunica cardiolog iar eu vroiam veterinar. Glumesc. :)) Niciodata parintii mei nu mi-au impus un lucru anume si au fost mereu mandrii de mine. Ma intreb uneori de ce unii parinti nu sunt mandri de proprile odrasle. De ce? De ce mereu trebuie sa le impuna ceva sa le zica "fiule tu te faci doctor", de ce toti parintii vor sa isi vada copiii doctori? De ce nu ii accepta asa cum sunt ei, de ce nu le accepta greselile... Nu se spune ca din greseli se invata? Daca baiatul isi lasa parul lung sau fata isi face un tatuaj pfoai incepe al treilea razboi mondial. Care este problema? Este primul copil din lume care face asta? Parintii ar trebui sa invete sa isi iubeasca mai mult copiii si sa ii aprecieze si mai mult, sa ii accepte asa cum sunt ei cu bune si rele. Ar trebui sa se gandeasca ca si ei faceau greseli cand erau mici, ca si ei au facut boacane, ca nu veneau la ore fixe acasa si ca intr-o anumita perioada se credeau cei mai rebeli din lume.

Alta intrebare pe care mi-o pun este legata de meserie. De ce vor toti parintii sa aiba doctori in familie? De ce vor toti parintii ca a lor copil sa urmeze o facultate? Sunt si copii cu iq-ul sub nivelul marii, bine ca aici este si vina parintilor, care probabil sunt la fel de prosti din fabrica sau nu au respectat anumite reguli pe parcursul sarcinii. Avem nevoie si de maturatori de strazi, femei de serviciu, gunoieri ... nu ne trebuie doar medici, ingineri, directori si oamei la costum. Cine mi-ar mai spala mie farurile la q7 cand ma aflu la semafor daca toti ar face o facultate? Doar nu o sa vina un medic... Nu toti copiii sunt destepti, nu toti copiii sunt talentati dar fiecare copil are ceva deosebit in el, ceva care il face sa fie unic. Unul poate este un geniu dar habar nu are sa cante, cand deschide gura zici ca este o camila castrata, dar cand isi pune capul la contributie reuseste sa rezolve orice problema, alt copil are un simt foarte dezvoltat si stie sa mentina echilibru' unei tavi cu multe pahare pe ea, altul poate are talentul de a sofa si atunci TIR-ul il asteapta. Trebuie sa invatam sa ne apreciem copiii asa cum sunt ei, sa nu ii mai criticam chiar daca o facem pentru ca le vrem bine si sa le spunem mereu ca suntem mandrii de ei, nu ca "fiule astazi m-ai dezamagit". Auzind aceste lucruri respectivul baiat va avea de suferit mult mai mult decat ai crede. Iar noi, copiii trebuie sa invatam sa ne gasim rostul in viata si sa ne autodepasim mereu, sa reusim sa ne gasim talentul fara a merge la ProTv si sa invatam sa ne facem utili si apreciati in aceasta viata minunata.

Mama, tata, fiule si fiica mea va iubesc din corason MAXIM AM ZIS cu bune si rele!